Nu poti sa fii altcineva, dar poti deveni TU ceea ce iti doresti

dezvoltare personala

Esti unde te afli in acest moment pentru ca ti-ai facut-o cu mana ta.. pentru ca nu ai investit timp si energie acolo unde conteaza cu adevarat si nu ti-ai construit o viata care sa te faca fericit(a).

Mergi la lucru si muncesti pentru altii, in loc sa dai tot ce ai mai bun pentru a munci pentru tine.. stai pe internet, te uiti la filme, iesi cu baietii sau cu fetele la distractii prin baruri sau mall, pierzi vremea fara nici un rezultat pozitiv si apoi incerci sa gasesti o scuza pentru situatia in care te afli.

“Nu sunt eu de vina! Asa mi-a fost sortit! Nu am noroc in viata!” – si multe alte scuze de acest gen..

Hai sa fim seriosi! Astea sunt doar niste iluzii, caci problema principala este comoditatea, lenea, mentalitatea de tip “mi se cuvine” in care te balacesti asteptand minuni.

Daca ai crezut ca e doar un alt articol ce te va face sa iti intaresti sentimentul de autocompatimire, te inseli.

Caci, pentru a face pasi mari spre o viata extraordinara, trebuie sa devii constient si sa accepti anumite lucruri despre tine si viata ta, lucruri ce poate nu ti se vor parea placute sau confortabile la inceput.

Daca esti orgolios si nu recunosti nivelul real la care te afli, nu vei putea evolua si nici nu vei putea fi ajutat de cei care pot, din cauza ignorantei tale.

Asadar, primul pas este sa recunosti unde te afli si sa fii dispus sa inveti.

Daca nu iti doresti cu adevarat o schimbare in viata ta, daca nu ai curaj sa visezi si sa actionezi, mai bine pleaca acum.

Continua-ti viata plina de temeri, accepta sa fii calcat in picioare de toata lumea si traieste in continuare cu credinta ca un salariu, un partener de viata sau niste obiecte materiale iti vor compensa sentimentul de inferioritate care te incearca in fiecare zi, stiind ca poti sa fii si sa faci mult mai mult decat in prezent, atat de multe lucruri ce iti pot infrumuseta viata tie, celor din jur si poate chiar intreaga lume.

Dar iti spun direct: o sa platesti pentru sentimentele false de confort si siguranta pe care le simti acum si la care poate nu vrei sa renunti.

Lipsa de curaj si lipsa unei vieti autentice te vor roade pe dinauntru ani sau zeci de ani, iar cand iti vei da seama in sfarsit ce puteai sa fii si sa faci, cand iti vei da seama ca ti-ai aruncat la gunoi un potential imens, o sa fie prea tarziu.

Nu ma crezi?

De ce foarte multi oameni sunt nefericiti? De ce vedem atatia pensionari necajiti si umiliti dupa ce o viata intreaga au incercat, dupa puterile lor, sa faca lucruri pe care poate si multi dintre noi le facem azi?

De ce atatia oameni nu sunt multumiti de calitatea vietii lor,de relatiile lor,de ceea ce lasa in urma?

dezvoltare personala

Nu imi ajunge pensia,Salariul este prea mic pentru a-mi intretine familia,Statul nu are grija de noi,Medicamentele si tratamentele sunt scumpe,Tinerii din ziua de azi nu mai muncesc si nu mai au respect fata de cei in varsta”… ai auzit si tu cel putin o data fiecare dintre afirmatiile de mai sus..

Caci cei ce au ales si s-au multumit sa fie angajati, se simt indreptatiti sa primeasca la batranete anumite “drepturi” cum ar fi pensiile, asistenta medicala si alte cateva beneficii, deoarece toata viata si-au dedicat-o muncii pentru altii, indiferent ca este vorba de munca la stat sau la patron.

Problema este ca majoritatea statelor din lume incep sa nu mai aiba bani sa-si respecte toate aceste promisiuni, iar pe deasupra, multi dintre politicienii care le “conduc” nu au cele mai bune intentii pentru locuitorii acestora.

Si ce vor face atatia angajati si pensionari atunci cand reprezentantii guvernelor vor ridica din umeri si le vor spune ca nu mai au bani de unde sa le asigure toate aceste drepturi?

Se vor supara? Ii vor injura? Vor face demonstratii de strada? Si cu ce rezultat?

Banii tot nu vor cadea din cer.. Ei tot vor trebui sa manance, sa aiba grija de familiile lor, sa-si plateasca facturile, datoriile, etc.

De-abia atunci vor realiza ca toata viata lor au muncit in zadar.. ca tot “sistemul” este de fapt o minciuna.. o minciuna pe care au crezut-o o viata intreaga..

Dar va fi prea tarziu… De ce s-a ajuns aici?

Datorita faptului ca oamenii nu au fost lasati sa vada realitatea, au fost si sunt manipulati pentru a satisface interesul altora, care nu vor ca ceilalti sa fie independenti, bine informati si capabili sa vada dincolo de aparente.

De ce? Pentru ca nu i-ar ajuta cu nimic, ba chiar ar fi impotriva intereselor lor.

Ei au nevoie de oameni muncitori, supusi, care sunt inteligenti doar atat cat sa manevreze documentele si masinariile, dar fara a fi capabili sa isi dea seama cat de rau sunt fraieriti de un sistem ce are drept scop principal concentrarea banilor doar in cateva directii bine stabilite, iar pentru ceilalti, pentru marea majoritate, raman doar firimiturile.

Suficient de slabi si de lipsiti de incredere in ei incat sa accepte tacit toate acele locuri de munca care ii fac sa se simta mizerabil, cu ore mai lungi si recompense mai putine, sa astepte o pensie mica (atat timp cat va mai exista o pensie) si pe care, ironia sortii, tot ei le-o vor lua, mai devreme sau mai tarziu.

Oamenii buni, onesti, muncesc din greu si sunt „invatati” prin mass-media si prin alte canale de publicitate si manipulare, ce si cum ar trebui sa gandeasca, cum ar trebui sa traiasca, cum sa se imbrace, ce este “la moda” si ce nu, de ce au nevoie, ce sa cumpere, etc.

Nimeni nu pare sa observe, nimanui nu pare sa-i pese si exact pe asta se bazeaza si ei, pe tendinta noastra de a uita si pe faptul ca oamenii vor ramane in continuare supusi.

Pentru ca fiecare persoana, inclusiv tu, reprezinta cea mai de pret resursa pentru ei. Iar acestia se folosesc de cea mai de pret resursa pentru tine, adica banii, pentru a te controla.

Banii, bucati de hartie ce nu au o valoare in sine, dar de care depinzi pentru a te hrani, pentru a te intretine, pentru a supravietui.

Muncesti, te sacrifici, iti arunci toate visele la gunoi, si poate ajungi sa castigi un trai decent, potrivit “standardelor” din societatea actuala.

descoperire de sine

Daca am privi cu totii catre cea mai mare dorinta interioara a noastra, am vedea ca visele noastre, dorintele noastre principale, nu sunt diferite.

Impartim acelasi tel comun – fericirea.

Si cu toate astea, asteptam pe altcineva sa aduca schimbarea, sa ne faca fericiti, fara sa ne gandim vreodata sa ne schimbam pe noi insine.

„Ai libertatea sa alegi intre a fi o forta a naturii mai degraba decat un febril si egoist cocolos de noroi, plin de dureri si nemultumiri, plangandu-te ca lumea nu se devoteaza sa te faca pe tine fericit.” [George Bernard Shaw]

Ne purtam de parca am fi fiinte atotstiutoare, dar totusi atat de multe scapa vederii noastre.

In anumite momente simti ca tu contezi.. ca esti cineva in tot acest angrenaj..

Dar nu esti decat o rotita, o rotita care este inlocuita de fiecare data cand se uzeaza, cu alta. (citeste si articolul anterior pentru a intelege mai bine)

Si probabil ca in prezent ai ajuns sa nu iti mai pui atatea intrebari legate de ce este bine si ce nu.. de ce vrei tu cu adevarat si ce nu.

Crezi ca stii deja raspunsul la toate aceste intrebari, dar in mod surprinzator, te miri de ce nu ai o viata fericita si implinita.

Ce te face sa crezi ca ai aflat deja toate raspunsurile?

Cel mai probabil, acea voce din capul tau care iti dirijeaza actiunile. Acea voce despre care tu crezi ca este de fapt ratiunea, inteligenta ta, felul tau de a judeca lucrurile.

Adevarul este ca, in majoritatea cazurilor, acea voce nu iti apartine in totalitate.

Ea este de fapt o imbinare a tuturor vocilor din jurul tau, auzite de suficient de multe ori incat s-au unit intr-una singura pe care ai ajuns sa o consideri a ta.

Gandeste-te la tine, un om care s-a nascut si a trait intr-o societate moderna, indiferent de cat de grele ti-au fost conditiile de-a lungul timpului, si pune in paralel un om de aceeasi varsta cu tine care s-a nascut intr-un trib de bastinasi in Africa.

Amandoi va doriti ce este mai bun de la viata, amandoi aveti acelasi tel comun – fericirea, dar inca din primii ani dupa nastere, evolutia voastra a avut un curs diferit.

Daca in primul an, maxim doi, ati fost aproape identici in comportament si gandire, dupa aceea lucrurile au luat o alta turnura.

Oare de ce? Oare tu ai atins iluminarea la varsta de doi ani si ti-ai dat seama ce este bine si ce nu in viata ta, asa incat sa-ti traiesti viata dupa bunul plac si propriile dorinte? Sau poate el a facut acest lucru?

Ce stiai tu despre viata la varsta de 10 ani, care credeai ca este cea mai buna cale pentru a ajunge sa ai o existenta fericita?

Cel mai probabil, vechiul dicton pe care il auzeai peste tot in jur: “Mergi la scoala, invata bine, ia note mari, alege-ti o meserie bine platita, intemeiaza-ti o familie, munceste pana la pensie, si… cam atat”.

Adica ceea ce iti spuneau ceilalti din jurul tau

Corespondentul tau din tribul african ce stia la aceeasi varsta despre viata? Probabil aflase ca trebuie sa fie un razboinic si un vanator cat mai abil, ca trebuie sa respecte regulile tribului, sa invete sa aduca hrana pentru sine si ceilalti, sa isi construiasca un adapost, sa invete regulile supravietuirii in jungla.

Adica ceea ce ii spuneau ceilalti din jurul sau

Cei din jur, incepand de la parinti, bunici, rude, etc, au tot repetat credintele pe care ei le aveau de fapt, si pe care vi le-au insuflat si voua, fara sa tina cont daca voi vi le doriti sau nu. Si asta s-a intamplat in cele mai multe cazuri “pentru ca va doresc binele”.

exceptionalii

“ Nu e voie! Nu face aia!”, “ Ce vor zice cei din jur? Te faci de ras!”, “Ai grija ce vorbesti!”, “Asculta-ti profesorii !”, “Invata ca sa ai o slujba buna!”, “ Tu nu stii ce e bine in viata!“.

Vocile repetate ale celor din jur ni le insusim drept credinte proprii si asta este unul dintre cele mai mari obstacole in drumul spre o viata autentica si implinita; este cauza pentru care ajungem la un moment dat sa ne simtim goi si debusolati, pentru ca am lasat dorintele si limitarile altora sa ni se transforme in convingeri proprii.

Personalitatea ta este conditionata de tot ceea ce ti-a fost „insuflat” prin educatie si prin sfaturile primite de la cei din jur.

Ai invatat lucruri despre ce poti face si despre ce nu poti face, in majoritatea cazurilor fara a fi lasat sa testezi pe propria piele, ci doar bazat pe ceea ce altii au putut sau nu au putut sa faca la timpul lor.

Astfel, multe dintre ele nu sunt reale, sunt doar reguli pe care altii le-au emis iar tu le-ai adoptat.

Dar tu nu esti ca altcineva! Tu esti o fiinta unica! Fiecare dintre noi suntem niste fiinte unice.

De cele mai multe ori, regulile pe care le consideram reale, nu sunt decat niste reguli induse de altcineva, iar asta nu le face automat valabile.

Marii filozofi si maestri spirituali au vorbit despre faptul ca personalitatea noastra este de fapt doar o masca („persona” inseamna „masca” in greaca) care acopera adevaratul nostru Eu interior.

Acel Eu este ascuns de o masca pe care o afisam in societate, masca ce ne-a fost construita de catre parinti, de catre scoala si de catre ceilalti din jurul nostru.

Astfel, aceasta a ajuns sa fie pentru noi singura realitate, singurul nostru fel de a fi, pentru ca nimeni nu ne-a invatat ca dincolo de ea mai exista ceva mai frumos..ceva minunat si irepetabil.. TU!

Nimeni nu ne-a invatat sa fim autentici si sa descoperim cine suntem si ce ne dorim cu adevarat.

Si astfel, treci prin viata multumindu-te cu putin si ce e si mai ingrozitor, multi oameni ajung sa creada ca nu sunt suficient de buni, ca nu merita, ca viata lor actuala este un fel de pedeapsa din partea unei forte superioare.

Si astfel, chiar daca le apare oportunitatea de a face lucruri extraordinare in viata, batuti si infranti de mentalitatea si trecutul lor, nici macar nu isi pot da seama de ceea ce soarta le pune pe tava.

evolutie si dezvoltare

Esti pregatit sa devii un om autentic si aliniat cu ceea ce este in interiorul sau? Esti pregatit sa lasi sa iasa la iveala adevaratul “TU”, adevaratul tau potential si fel de a fi?

Daca da, sunt curios care crezi ca au fost obstacolele ce te-au impiedicat sa faci asta pana acum?

M-ar ajuta sa inteleg mai bine prin ce treci, deci te rog sa-mi raspunzi la aceasta intrebare printr-un comentariu, mai jos.

PS: Da un Share la acest articol pe Facebook si vei pune si tu umarul la „trezirea” celor din jurul tau.

3 COMENTARII

  1. Vreau sa-ti multumesc draga Marius (asa am inteles ca te cheama) pentru toate postarile tale.Sunt si eu o persoana care se lupta in lumea aceasta sa-si traiasca viata fara sa fie sclavul unuia sau altuia.Am familie si copii si am fost si eu invatat de mic sa faci scoala, sa intemeiezi familie, sa-ti cauti un servici bun si sa te adaptezi in sistem.Ceva dinlauntrul meu spunea mereu ca nu e calea spre fericire ci o rutina pe care toti o adopta. Inteleg tot mai mult din manipularea la nivel mondial a populatiei si sunt de acord cu gandurile pe care tu le postezi. Dealtfel vreau sa-ti multumesc ca faci o astfel de treaba pentru ca m-am intarit mult cand am avut nevoie. Lupta o duc mai departe pentru ca parintii mei vin si o influenteaza pe sotia mea ca eu trebuie sa am un servici sigur pentru painea cea de toate zilele. Eu muncesc facand instalatii de incalzire centrala si castig foarte bine fata de un servici.Da stii tu povestea aceea cu servici sigur ca n-o sa mai ai de lucru si apoi ce te faci etc.Si sotia mea e foarte afectata de discutiile acestea.Te rog sa scrii mai departe ca eu am sa te urmaresc mereu.

    • Nicolae, iti multumesc pentru ca ti-ai facut timp sa-mi scrii acest comentariu.
      Te felicit pentru ca ai ales sa nu te supui „limitarilor” pe care cei din jur incearca sa ti le impuna si tie, si sper ca isi vor da seama cat de curand ca tu de fapt le vrei binele si lor, in aceeasi masura in care il vrei si pentru tine, iar solutia ta este una in avantajul tuturor.
      Numai bine, si te astept si cu alte mesaje!

Lasă un raspuns

Introdu comentariul tău
Introdu numele tău

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.