Experimente uimitoare despre modificarea realității prin puterea gândurilor

 

Stii puii de gaina, acele animale micute, galbene si zgomotoase?

M-ai crede daca ti-as spune ca au capacitatea de a modifica realitatea inconjuratoare prin puterea gandurilor?

Bineinteles ca nu… 🙂

Dar, ceea ce probabil nu stii, e ca au fost actorii principali ai unor experimente uimitoare

Si, daca vei citi acest articol, s-ar putea sa nu ii mai privesti niciodata la fel.

Te risti? 🙂

In anii ’80, René Peoc’h, un cercetator francez, a descoperit ca puii au unele capacitati nebanuite.

El a realizat niste experimente in care a folosit un robotel numit tychoscope, sub forma de cilindru, ce are dedesubt un creion si niste rotite cu care se deplaseaza.

dovezi legea atractiei

Daca este pus pe o hartie, isi deseneaza singur traseul pe care il parcurge, folosindu-se de creionul din dotare.

Robotelul este programat sa se deplaseze aleatoriu, in toate directiile, in mod egal.

In cadrul acestor experimente, Peoc’h a mai folosit o suprafata plana, pe care a asezat o hartie de mari dimensiuni, eroii nostri – puii de gaina, si o cusca transparenta de sticla.

Daca nu stii deja, puii de gaina dezvolta un instinct de atasament fata de gaina pe care o vad in primele zile ale vietii, fata de „mama” lor, pe care o urmeaza peste tot, pana devin capabili sa se descurce singuri.

Este vorba de instinctul de supravietuire, si este valabil in cazul tuturor vietuitoarelor.

Ceea ce poate nu stii este ca puii de gaina separati de mama lor inca din primele momente ale vietii, vor identifica drept „mama” orice alt obiect le este aratat in mod repetat in primele zile, mai ales daca este un obiect „viu”, care se misca.

Asadar, René a luat cativa puisori abia iesiti din oua si i-a pus in contact doar cu robotelul tychoscope.

Vazandu-l miscandu-se, dupa o scurta perioada de timp, ei i-au atribuit acestuia eticheta de „mama”, si au inceput sa il urmeze.

Dupa ce s-a asigurat de acest lucru, René i-a inchis in cusca de sticla, pe care o asezase la marginea suprafetei de hartie pe care se deplasa robotelul.

De acolo, puii il puteau vedea, dar nu puteau ajunge la el, desi instinctul le spunea ca trebuie sa fie alaturi de „mama” lor.

La scurt timp dupa, s-a constatat cu uimire ca traseele pe care le parcurgea tychoscope-ul nu mai erau intamplatoare, ci urmau acum o anumita tendinta, aceea de a se afla cat mai aproape de cusca in care erau inchisi puii de gaina.

secretul

In figura A vezi traseul robotului atunci cand puii nu erau in preajma, iar in figura B este traseul robotului atunci cand puii se aflau in cusca, pe marginea suprafetei.

Ce insemna asta?

Ceva extraordinar – ca dorinta puilor de a se afla in preajma robotelului, despre care credeau ca este „mama” lor, a influentat cumva programul de deplasare random al acestuia, atragandu-l spre ei…

Ca „gandurile” lor au modificat materia.

Cercetatorul René Peoc’h a reluat experimentul dupa o vreme, schimband putin datele.

De data asta a folosit un robot mai performant, care avea un bec aprins in partea superioara.

Si alti pui de gaina, desigur.

Dupa cum se stie, acestora nu le place intunericul, fiind ceva ce tine tot de instinctul lor de supravietuire, deoarece in intuneric se ascund pradatorii.

De data asta, nu a mai lasat puii sa creada ca robotul este mama lor, ci i-a pus in contact cu acesta fix in momentul experimentului.

L-a asezat pe suprafata de hartie, puii i-a inchis in cusca pe marginea suprafetei, doar ca a facut intuneric in toata incaperea.

Singurul lucru care lumina era becul din capul robotelului ce se deplasa nestingherit pe hartie.

Scopul experimentului a fost sa vada daca puii lasati in intuneric, avand in instinctul lor natural nevoia de lumina, vor reusi sa atraga sursa de lumina, adica robotul cu becul aprins, in jurul custii in care erau inchisi.

Desigur, mai intai a testat doar robotul, sa vada cum se deplaseaza atunci cand nu are nimic in preajma. Au fost 100 curse ale acestuia, si toate au indicat un traseu absolut intamplator, pe toata suprafata de hartie.

Dupa aceea, au fost adusi puii, in grupuri de cate 15, fiind in total 80 de incercari.

Rezultatul, la fel de surprinzator ca prima data – puii de gaina au reusit sa influenteze traseul robotului, determinandu-l sa se invarta preponderent in jurul custii in care erau inchisi.

Daca vrei niste statistici concrete, cele 100 de trasee in care robotul era singur in experiment au fost total intamplatoare, pe intreaga suprafata, in mod echilibrat.

In cazurile cand puii de gaina au fost de fata, robotul a petrecut mai mult timp in jurul acestora in 57 de cazuri din totalul de 80 de incercari, adica in procent de 71%.

legea atractiei

Sunt rezultatele unor experimente reale… si nu, nu au puii de gaina ceva special. 🙂

René Peoc’h a condus experimente asemanatoare folosind si iepuri, schimband si mai mult datele.

A dorit sa vada daca ei pot influenta programul de deplasare random al robotului, asa incat sa stea in majoritatea timpului cat mai departe de ei.

Astfel, a speriat iepurii cu robotul respectiv, pentru ca acestia sa doreasca instinctiv sa stea departe de el.

Nu vreau sa te incarc cu cifre, dar rezultatul a fost asemanator: iepurii, speriati de robot, au „reusit” intr-un procent mare din incercari sa il tina cat mai mult la distanta de cusca in care erau inchisi.

Tinand cont de faptul ca robotul nu poseda nici un fel de constiinta, iar aceste animale micute au un fel de constiinta rudimentara (din cate stim noi), nu ne putem pune niste intrebari…

Daca aceste mici vietuitoare au fost capabile sa isi influenteze realitatea inconjuratoare in directia pe care au dorit-o…

Fara sa mai fie vorba de misticism ori exagerari, ci de stiinta si experimente concrete, reale

Oare ce am putem realiza noi, oamenii, care ne credem, si poate ca suntem, superiori din punct de vedere al „gandurilor” acelor animalute implicate in experimentele de mai sus?

Desigur, nu sustine nimeni ca orice gand, la intamplare, are acelasi efect (Slava Domnului, imagineaza-ti ce haos ar fi).

In cazul animalelor din experimente, a fost vorba de instinctul lor de supravietuire, deci probabil cel mai puternic „gand” pe care ele il puteau emite.

Pe langa asta, au fost folosite grupuri mai mari, nu doar un singur exemplar, ceea ce poate sa fi amplificat intensitatea dorintei emise de acestea.

Dar totusi, ce lectii putem trage din aceste experimente?

Cred ca, pana la urma, ramane la latitudinea fiecaruia…

Eu pot sa te sfatuiesc doar sa iti analizezi, cat de des poti, gandurile si asteptarile pe care le emiti

Cu totii alegem ce sa credem si ce nu, si astfel ne cream vietile.

Daca tu crezi ca poti, ai dreptate… daca tu crezi ca nu poti, din nou, ai dreptate. – Henry Ford

PS: Ajuta-ma sa-i facem vedete pe micutii pui de gaina, pentru ca merita!

 Da un Share la articol pe Facebook! 🙂

PSS: pentru cei care vor si mai multe dovezi, am gasit un filmulet pe youtube, dar nu este tradus: https://youtu.be/4dEget9UD7A

Lasă un raspuns

Introdu comentariul tău
Introdu numele tău

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.